Amiloidoza AL

Amiloidoza tip lanț ușor (AL)

Amiloidoza tip lanț ușor (AL) are ca precursor proteic lanțul ușor al imunoglobulinelor. Aceasta este o boală hematologică malignă, proteina amiloidogena fiind sintetizată de plasmocitele clonale cu originea în maduva hematogenă. [1]

AL este o boală rară, având o incidență aproximativă de 1.2 la 100.000 de locuitori pe an. Apare la pacienții cu varstă mediană de 64 ani și cu o ușoară predominanță masculină (54%) [2]. Diagnosticul este adesea întarziat de prezentarea clinică nespecifică, uneori cu o întarziere de peste un an, fiind evaluați de peste 5 specialități diferite până la stabilirea diagnosticului de amiloidoză. [3]

Diagnosticul amiloidozei tip lanț ușor presupune îndeplinirea a 4 criterii de diagnostic: (1) prezența unui sindrom clinic sistemic legat de amiloidoză; (2) confirmarea depozitelor de amiloid prin colorația Roșu de Congo; (3) dovada că depozitele de amiloid sunt formate din lanțuri ușoare ale imunoglobulinelor și (4) dovada proliferării plasmocitare (component monoclonal seric sau urinar, raport κ/λ anormal sau prezența plasmocitelor clonale la nivelul măduvei osoase). [4]

Sindroamele clinice sunt diferite în funcție de organul afectat.

Afectarea renală este cea mai frecventă dintre afectările de organ (74%) și este caracterizată de debut prin edeme gambiere sau chiar edeme generalizate, urini spumoase, însă în stadii incipiente poate să fie asimptomatică. Diagnosticul afectării renale este dat de prezența proteinelor urinare, frecvent în cantitate mare, ce pot fi asociate cu nivel crescut al colesterolului seric și al trigliceridelor serice și un nivel scăzut al albuminei serice. [5]

Afectarea cardiacă este următoarea ca frecvență întalnită la pacienții cu amiloidoza AL (60%) și este caracterizată prin fatigabilitate, senzație de lipsă de aer, edeme gambiere, palpitații și sincopa. Diagnosticul afectării cardiace pornește de la suspiciunea cardiologică în prezența semnelor sugestive ECG, imagistic (ecografie cardiacă, RMN cardiac) și biochimic (biomarkeri cardiac). [6]

Afectarea de părți moi este întâlnită la 43% dintre pacienții cu AL și este caracterizată de macroglosie (creșterea în dimensiuni a limbii, apariția de amprente dentare la nivelul limbii), a artropatiei (dureri articulare difuze, persistente sau modificări articulare clinice), a claudicației (dureri la nivelul gambelor la mers), a afectării cutanate (leziuni roșiatice pe piele, care apar periodic sau hiperpigmentarea în jurul ochilor), a afectării musculare (dureri și contracturi musculare peristente) sau a prezenței sindromului de canal carpian (la momentul diagnosticului sau în antecedente). [7]

Afectarea ficatului este întâlnită la 27% din pacienții cu AL și este caracterizată de balonare, creșterea în volum a abdomenului, scăderea în greutate sau icter, însa poate fi aspimptomatică. Diagnosticul afectării ficatului pornește de la suspiciunea gastroenterologului în prezența modificarilor biochimice sugestive (fosfataza alcalină, GGT, bilirubina) și a hepatomegaliei. [8]

Afectarea neurologică a sistemului nervos periferic (SNP) este întalnită la 15% dintre pacienții cu AL și este caracterizată prin amorțeli, furnicături, senzație de “picioare reci”, eventual durere la nivelul membrelor inferioare, pornind de la degete și cu urcarea progresivă a simptomelor. Diagnosticul afectării SNP pornește de la suspiciunea medicului neurolog prin examen clinic și examene specifice (EMG, QST, Sudoscan). %) [9]

Afectarea neurologică a sistemului nervos vegetativ (autonom) (SNV) este întalnită la 18% dintre pacienții cu AL și este caracterizată de scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare, care se poate însoții de amețeli, tulburări erectile, tulburări de golire a vezicii urinare, tulburări de transit intestinal (diaree sau constipație) sau vărsături și sațietate precoce. Diagnosticul afectării SNV pornește de la suspiciunea neurologică, în prezența simptomelor specifice. [10]

Afectarea digestivă este rar întâlnită (8% din pacienții cu AL) și este caracterizată prin diaree sau constipație determinate de depunerea de amiloid în tubul digestiv, rareori complicate cu sângerare digestivă, ocluzie sau perforație intestinală. Diagnosticul afectării digestive pornește de la suspiciunea medicului gastroenterolog prin examen clinic și examene specifice (endoscopie digestivă superioară sau inferioară). [11]

Afectarea pulmonară este foarte rar întâlnită la pacienții cu AL și este caracterizată prin tuse, hemoptizii, însă poate fi asimptomatică și aspectul radiologic specific al plămânului.

Diagnosticul AL și al afectărilor de organ este stabilit de medicul hematolog, în strânsă colaborare cu numeroase specialități (cardiologie, nefrologie, gastroenterologie, neurologie, radiologie, anatomie patologică, oftalmologie, dermatologie, ORL, pneumologie sau orice altă specialitate posibil implicată în diagnosticul pacientului cu amiloidoză).

Referințe

1 Amyloidosis. Curr Hematol Malig Rep 15, 155–167 (2020). https://doi.org/10.1007/s11899-020-00574-5

2 Kyle RA, Larson DR, Kurtin PJ, et al. Incidence of AL Amyloidosis in Olmsted County, Minnesota, 1990 through 2015. Mayo Clin Proc. 2019;94(3):465-471. doi:10.1016/j.mayocp.2018.08.041.

3 Lousada I, Comenzo RL, Landau H, Guthrie S, Merlini G. Light chain amyloidosis: patient experience survey from the amyloidosis research consortium. Adv Ther United States. 2015;32:920–8.

4 Rajkumar SV, Dimopoulos MA, Palumbo A, Blade J, Merlini G, MateosMV, et al. InternationalMyelomaWorking Group updated criteria for the diagnosis of multiple myeloma. Lancet Oncol. 2014;15(12):e538–48.

5 Obici L, Perfetti V, Palladini G, Moratti R, Merlini G. Clinical aspects of systemic amyloid diseases. Biochim Biophys Acta. 2005;1753:11-22.

6 Obici L, Perfetti V, Palladini G, Moratti R, Merlini G. Clinical aspects of systemic amyloid diseases. Biochim Biophys Acta. 2005;1753:11-22.

7 Prokaeva T, Spencer B, Kaut M, Ozonoff A, Doros G, Connors LH, Skinner M, Seldin DC. Soft tissue, joint, and bone manifestations of AL amyloidosis: clinical presentation, molecular features, and survival. Arthritis Rheum. 2007 Nov;56(11):3858-68. doi: 10.1002/art.22959. PMID: 17968927.

8 Obici L, Perfetti V, Palladini G, Moratti R, Merlini G. Clinical aspects of systemic amyloid diseases. Biochim Biophys Acta. 2005;1753:11-22.

9 Merlini G, Stone MJ. Dangerous small B-cell clones. Blood. 2006;108(8):2520-2530. doi:10.1182/blood-2006-03-001164.

10 Merlini G, Stone MJ. Dangerous small B-cell clones. Blood. 2006;108(8):2520-2530. doi:10.1182/blood-2006-03-001164.

11 Obici L, Perfetti V, Palladini G, Moratti R, Merlini G. Clinical aspects of systemic amyloid diseases. Biochim Biophys Acta. 2005;1753:11-22.